Impreuna...

                                                                 


Impreuna-n intunericul noptii,
Stim ca n-avem nevoie de altii.
Doar noi contam nimic mai mult, 
dar tu stii asta de mai-demult. 

Acum c-avem un loc al nostru, 
Inca neatins de gandul vostru, 
Puntem visa neacontenit aici,
putem atinge orice vis launtric..

Desi zorii vor aparea foarte curand, 
In bratele-ti calde pot visa oricand.
Si stii c-ar fi nedrept sa nu vorbim,
Despre sentimentul ce-amandoi il simtim...

Tot ce-i frumos pare doar o-ntamplare.

Toti asteptam acel moment cu-ardoare.
Atunci cand desi e-nnourat putem zambi,
cand chipu-mi mahnit tu-l preschimbi... 

Iarasi noapte vine cu dulcele-ntuneric,
Iar eu traiesc acelasi vis feeric, 
Un vis din care nu-mi doresc a ma trezi,
Decat atunci cand ma-mbratisezi..

In calduroasele-ti brate pot zambi. 
Dimineata suntem cei doi copii,
a caror priviri nedespartite,
i-au adus pe culmile nebanuite.